CAPITOLUL 1: MORFOLOGIA ANALITICÃ NUMERICÃ

(continuare)

1.3. Metode de prelucrare (continuare)

p. 31

1.3.5. Înserierea analogică relativă

Analogia absolută este o unealtă de cercetare foarte utilă şi extrem de expeditivă, a căror puteri nu sunt limitate decât de cantitatea şi calitatea informaţiilor existente în baza de date. Pentru că nimic nu este însă perfect, acest procedeu ne oferă tabloul similitudinilor unui singur subiect. Dacă dorim informaţii despre alt subiect – întreprindem altă anchetă, şi aşa mai departe. Cum se coagulează însă astfel de informaţii disparate? Destul de greu. Imaginea de ansamblu, reprezentarea unor relaţii complexe, pe spaţii largi, este posibil doar de aproximat, cu asemenea mijloace. Cum ajungem la o reprezentare globală a relaţiilor?

Deşi am plecat, în clasificare, de la principii distincte de Rusanova et comp., nu am putut face abstracţie de utilitatea unor înserieri. Analogia absolută furnizează date foarte exacte, dar puţine, despre locul unei grupe tipologice într-un context cultural şi cronologic mai larg. Aşa am ajuns la ceea ce am numit înserierea analogică relativă. Înserierea nu foloseşte piese ceramice concrete, fiindcă listele ar fi interminabile şi practic inanalizabile, ci medii de grupă tipologică, medii de sit (acolo unde analiza tipologică nu s-a făcut) sau medii culturale (de exemplu pentru ceramica de sec. VI-VIII din Slovacia şi Polonia, sau pentru cultura Chilia-Militari)[60]. Pe de altă parte, folosirea numai a două sau trei criterii (ca la Rusanova) pentru descrierea unui peisaj cultural atât de complex ca cel din Câmpia munteană - mi s-a părut neadecvată. Criteriile folosite - zece la număr - sunt următoarele:

1) I/a; 2) Is/I; 3) f/a; 4) k/a

5) SU; 6) St

7) SP; 8) PIT; 9) Pes; 10) Pei (pentru semnificaţii indicatori – Anexe, listele A şi B)

Logica împărţirii în 3 serii va deveni evidentă imediat. În tabela de analiză cele 10 criterii alcătuiesc, pur şi simplu, 10 coloane (sau câmpuri, în limbajul bazelor de date). Şi această aplicaţie este automatizată, pentru a ne scuti de ceva muncă, astfel încât, valorile numerice din tabele, pentru fiecare criteriu, sunt translate în limbaj alfa-numeric (= tip text), după modelul din Anexe, secţiunea I, lista F, p. 15. Ce face maşina? Un lucru înfricoşător, în sine: citeşte, la înregistrarea 1, valoarea pentru criteriul 1 (să spunem 0,87), compară cu intervalele de clasificare (la Lista F), constată că 0,87 este mai mare de 0,85 dar mai mic decât 1,1 şi clasifică: E. Se trece apoi la al doilea criteriu de la înregistrarea 1, citeşte cifra (ex. 0,46), compară cu lista de intervale şi clasifică: D. Şi tot aşa, până la al zecelea criteriu. Se trece apoi la înregistrarea 2, apoi la 3..., până la cât o fi (listele cuprind multe sute de înregistrări prelucrabile, dar pot fi, în viitor, mii sau zeci de mii)[61]. Rezultă tabele ordonate alfabetic, de la stânga spre dreapta, de forma:

I/a Is/I f/a k/a etc

A A B A

A A B C

A B A B

.....

A E G F

B etc[62]

p. 32

Pentru ca între două înregistrări (care sunt toate medii, de diverse naturi) să se pună în evidenţă o relaţie analogică este necesar ca cel puţin primele 4 criterii să fie identice, iar dintre celelalte să nu fie diferite mai mult de 3, iar diferenţa să se exprime prin vecinătate (A şi B sunt vecine, A şi C nu sunt vecine); am făcut rabat de la această regulă numai dacă o diferenţă cu salt (B şi D, de exemplu) apare la configuraţia tălpii, mai ales dacă piciorul este scund. Evident, este posibil ca două înregistrări să fie identice la 9 criterii, însă criteriul 1 să fie distinct, pentru ca cele două înregistrări să fie “aruncate”, prin regula ordonării alfabetice, la distanţe atât de mari, pe tabel, încât analogia să nu mai fie observată. Această stare de fapt, consubstanţială metodei, m-a condus la necesitatea unei serii secunde de fapte, care să prezinte acelaşi material după altă ordine. Ordinea criteriilor, expuse supra pe 3 rânduri, este ordinea Seriei A. Seria B are primele două rânduri inversate, cât şi termenii celui de al doilea rând, respectiv 6, 5,/ 1, 2, 3, 4,/ 7, 8, 9, 10[63].

Noul tabel va fi ordonat alfabetic de situaţia diferenţelor de diferenţa tangentelor (St), apoi de unghiularitate a marginii (SU), de-abia apoi contând situaţia de la proporţiile generale. În situaţia dată anterior, când 9 criterii sunt identice, dar I/a este diferit, va rezulta o listă în care poziţiile celor două înregistrări vor fi apropiate, iar analogia va deveni evidentă, fiindcă în loc de:

Seria A

I/a Is/I f/a k/a SU St etc

C B C D B C

....

D B C D B C

vom avea:

Seria B

St SU I/a Is/I f/a k/a etc

C B C B C D

C B D B C D

Cele două serii de date (A şi B) sunt complementare şi au aceeaşi valoare de adevăr, chiar dacă par diferite. Adevărul acestor serii este însă relativ, fiindcă criteriile de translare a cifrelor în litere sunt arbitrare, precum grupele morfologice ale lui Gabriel Fusek. Este perfect plauzibil ca, prin jocul întâmplării, două înregistrări, în fapt foarte asemănătoare, să fie clasificate diferit, doar fiindcă cifrele au ajuns de o parte şi de cealaltă a unei “graniţe” tipologice, iar dacă acest lucru se petrece pe câmpuri-cheie, precum I/a şi SU, răul este iremediabil, în sensul că analogia scapă. O asemena situaţie ar fi însă corectată de analogia automată. Folosirea unor tehnici de studiu alternative nu înseamnă afişarea ostentativă a unui arsenal tehnicizant, ci capacitatea de a înţelege avantajele şi dezavantajele fiecărei metode şi posibilitatea de a compensa scăderile unei metode cu avantajele alteia.

Pentru a concluziona, analogia absolută reprezintă furcile caudine a 15 criterii, obiectul analog trebuind să corespundă ecartului la toate cele 15 criterii, în timp ce analogia relativă operează cu 10 criterii, obiectul analog putând face o mică diferenţă pe maxim 3 criterii. Date fiind aceste diferenţe, analogia relativă este mult mai generoasă în sugestii, şi mai nuanţată, fiindcă o diferenţă de un criteriu înseamnă ceva, iar o diferenţă de trei criterii înseamnă altceva. În compensarea acestor avantaje – fiindcă totul are un preţ – analogia relativă solicită analize lungi şi dificile, pe tabelele obţinute.

ÎNAPOI LA SUMAR VOLUMUL I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – 1.3.6. (înserierea)

---

[60] Vezi Secţiunea V a volumului II, punctul A, p. 269-291, unde două lungi tabele sunt aplicaţii ale analogiei relative, utilizate extensiv în secţiunile II-IV ale tezei.

[61] Pentru prelucrarea manuală a 100 de înregistrări este necesară o zi de muncă, 5 cafele, 7 antinevralgice, o funie (fără săpun, că-ţi pierzi răbdarea) sau o săptămână de spitalizare. Actualizarea tabelelor de corelare tipologică – aşa cum le-am numit şi cum figurează în baza de date – cu mijloace automatizate durează între unu şi două minute, indiferent de lungimea listei. Afirmaţia că cercetarea modernă este condiţionată de aparatură – în special cea de calcul, dar nu numai – nu este deloc gratuită, în zilele noastre şi în special în cele care vin.

[62] Putem verifica concret cum funcţionează “maşinăria”, comparând, de pildă, datele din Anexe, p. 79, de unde luăm datele numerice pentru prima medie (Med_CSV_01A, adică mediile grupei slave 1A) cu datele de analogie relativă a aceleiaşi medii, la pagina 275 a Anexelor (poziţia 271), verificând corectitudinea “codificării” după lista de ecarturi de la pagina 15 a Anexelor: PI/a = 1,139, adică “F”; PIs/I = 0,297, adică “B”, etc.

[63] Seria A a analogiei relative se găseşte la Anexe, p. 270-280, iar seria B la p. 281-291.